“You are beautiful.”
“…”
“You know you are beautiful.”
“Yeah. You just told me, so now I know.”
“Red looks good on you.”
“That is a stylist’s remark and you are not my stylist. So you can tell me I’m beautiful.”
“You are beautiful.”
“…”
“You know you are beautiful.”
“Yeah. You just told me, so now I know.”
“Red looks good on you.”
“That is a stylist’s remark and you are not my stylist. So you can tell me I’m beautiful.”
“I wonder… Why did you write that with the end of the world?”
“That it’s the end of the world as we know it?”
“Yes, that’s it!”
“Well, isn’t it. I sure hope it is…”
“What do you want this full moon to change?”
“Everything…”
PS The lower part of the T-shirt is self-made, while the poem is a collaborative writing piece by Bea, Andreea, Moni, Ilinca and me. Ilinca is eight years old and wrote the last line. The title is the image on top and the lines were written one by one, without any of us seeing what the others wrote. We just uncovered the whole thing at the end and enjoyed the surprise.
The photo of the full moon was taken by Bea.
All from the all girls Full moon & eclipse blockprinting party I hosted yesterday.
Pe nesimțite, încetăm să mai pronunțăm cuvinte care ne fac să ne azvârlim hainele de pe noi, cuvinte pe care le-am îngropa în nisip, cuvinte care ni se înroșesc pe vârful limbii ca cireșele la soare, cuvinte care ne fac să bem limonadă cu gheață sau să ne întindem pielea la uscat după o zi de scaldă. Nu mai rostim cuvinte care zboară ca puful de păpădie odată ce ne părăsesc buzele. Toamna vine când cuvintele noastre se domolesc și adesea uită să mai zboare și iernează undeva sub cerul gurii, în spatele dinților după care se chircesc ascunzându-se de vânt. Pentru că încep să găsească de mâncare acolo și mușcă din limbile noastre amorțite, doar-doar le-or trezi.
Abia pe urmă încep să ruginească și copacii, când nu-i mai pot ține cuvintele verzi.
Be still my stomach now
The night is calm and sleep it wins
But morning comes too soon
The sun doth shine and breakfast comes
May your plate be as full as the moon
And eat thou shall and make no plan
So joyous thou shalt be again
In Timișoara, getting creative when hunger strikes at night. Took the photo this morning on a happy stomach.